Profesii în domeniul medicinii/sănătății care sunt reglementate în legea germană: medici de medicină umană, stomatologi, medici veterinari, farmaciști.

Procedura de recunoaștere a medicilor de medicină umană, a medicilor veterinari, a medicilor stomatologi și a farmaciștilor este odată cu intrarea Romăniei în Uniunea Europeana cu mult simplificată. Conform directivelor europene pregătirea unui medic din România este echivalentă cu pregătirea unui medic de medicină umană, medic veterinar, medic stomatolog, farmacist din Germania. Medicul de medicină umană, medicul stomatolog sau medicul veterinar din România va trebui să facă, în funcție de caz, dovada faptului că face parte din Colegiul Medicilor din România, Colegiul medicilor dentiști și respectiv din Colegiul medicilor veterinari, dovada atestatului  de liberă practică și a specializării pe care o au. Farmaciștii vor trebui să facă și ei dovada Certificatului de Membru al Colegiului Farmaciștilor din România. Mai apoi cei ce profesează în aceste domenii trebuie să facă o cerere către Ministerul Sănatatii Publice din România – Serviciul de Recunoaștere a Calificărilor Profesionale sau către Colegiul Medicilor Veterinari în urma căreia se va putea elibera Certificatul de Recunoaștere Profesională, conform Directivei Europene CEE 2005/36 și Directivei Europene 1978/1027. Actele necesare obținerii acestor certificate și condițiile de eliberare se pot afla pe site-urile  www.ms.ro și www.cmv.ro.

Pentru a veni în ajutorul medicilor emigranți români și nu numai, dar și pentru ai ajuta pe aceștia să se integreze pe piața muncii, o serie de instituții din Grmania oferă cursuri de limba germană de specialitate, pregătindu-i intensiv pe cursanti pentru susținerea examenului de evaluare a aptitudinilor în domeniul medicinii.

În ceea ce privește profesia de psiholog, sau pe aceea de psiholog copii procedura de recunoaștere este mai dificilă, în sensul că studiul ce a stat la baza emiterii diplomei de psiholog nu este recunoscut în totalitate sau în unele cazuri chiar deloc. Solicitantul va fi nevoit să dea un examen de aptitudini sau, în funcție de caz, examene de diferența pentru a îi fi recunoscute/echivalate studiile absolvite în România. De asemenea, solicitantul va trebui să facă și dovada faptului că a practicat această profesie în România. Dacă se constată că există diferențe mari între o astfel de pregătire și una de același fel din Germania, aceasta nu va fi recunoscută.

Alte calificări din domeniul sănătății care nu presupun un studiu universitar precum: ergoterapeut, asistent/soră medical/ă, asistent nutriționist, asistent ortopedie, asistent urgențe, moașă, îngrijitor de bătrâni, fizioterapeut, logoped, technician medical.

În cazul asistentelor medicale și al moașelor, pregătirea ce a stat la baza profesiei este recunoscută automat, odata cu 1 Ianuarie 2007. Una dintre condiții este aceea de obținere a Certificatului de Recunoaștere Profesională, document ce va fi eliberat de către Ministerul Sănatatii, care atestă faptul că aceste calificări  au fost dobândite conform standardelor europene în vigoare.

La baza recunoașterii altor calificări din domeniul sănatatii precum: ergoterapeut, asistent nutriționist, asistent ortopedie, fizioterapeut, logoped, asistent urgențe, tehnician medical care presupun, în România, după terminarea liceului și o pregătire de specialitate de trei ani, se va verifica dacă pregătirea din România este în concordantă cu pregătirea din Germania. De obicei solicitantul va trebui să dea un test/examen de aptitudini care însă se va rezuma doar la deficitele stabilite în urma procedurii de recunoaștere a calificării. De obicei, solicitantul va fi nevoit să mai facă pregătiri suplimentare unde se va pune accentul pe noțiuni de drept german și pe reglementările profesionale în vigoare. În unele land-uri se pot face aceste „suplimente“ la calificarea din România și la unele școli profesionale sau la diverse instituții care fac specializări în acest domeniu. Dacă în urma procedurii de recunoaștere se ajunge la concluzia că între calificarea dobândită în România și cea dobândită în Germania sunt discrepanțe foarte mari și că nu există nici posibilitatea unei recunoașteri parțiale, atunci cererea de recunoaștere va fi respinsă.